Spațiul cibernetic a luat naștere undeva la jumătatea anilor 1990, ca rezultat la popularizării și comercializării internetului. Înaintea anilor 1990, internetul era pentru marea majoritate o rețea închisă cu acces restricționat, iar utilizarea comercială era interzisă de către Acceptable Use Policy – U.S. National Science Foundation.

În mijlocul deceniului, internetul a fost deschis pentru operațiuni comerciale în urma unui proces de privatizare care a afectat totul, de la infrastructură până la conținut, iar publicitatea ajungea să devină, în curând, cu o însemnătate ridicată pentru sursele de venit.

Industria advertisingului a depus un efort major pentru a raționaliza publicitatea online și pentru a pătrunde pe internet. Acest efort a inclus crearea unei serii de organizații ad-hoc, precum Coalition for Advertising – Supported Information and Entertainment ( CASIE ), the future of Advertising Stakeholders ( FAST ) și the Interactive Advertising Bureau ( IAB ).

Toate acestea aveau ca scop promovarea unui cadru de lucru benefic pentru industria publicitară, favorizând o viziune a publicității ca un element esențial pentru comunicarea și afacerile online, creând totodată uneltele necesare pentru a ajuta la prosperitatea advertisingului online.

Aceste unelte includeau:

1.
Dezvoltarea unui sistem de rating de audiență online, ce garanta agenților de publicitate că urmau să obțină acele lucruri pentru care au plătit și totodată să poată targeta reclame în funcție de caracteristicile socio-demografice;
2. Standardizarea diferitelor forme de reclame online, pentru a facilita crearea și integrarea acestora;
3. Stabilirea unui vocabular comun pentru industrie, pentru a facilita coordonarea și înțelegerea între diferite părți terțe;
4. Propunerea unui set de bune practici și proceduri standard pentru manageruirea și evaluarea campaniilor online, pentru a oferi credibilitate.

În ciuda dificultăților adaptării la mediul online, cu toate complexitățile și nesiguranțele acestuia, industria publicității online este înfloritoare. La 15 ani de la primul pas și internetul – tehnologia online a devenit un pământ fertil pentru publicitate.

Publicitatea online s-a dezvoltat rapid și a generat diferite modele de targetare. Acestea pot fi clasificate în felul următor:

A. Modelul Tradițional de Expunere

Prima formă de publicitate online era bazată pe sponsorizări: agenții de publicitate plăteau o sumă de bani, uneori arbitrară, pentru a avea bannerele sau alte reclame pe o pagină specifică sau un website pentru o perioadă de timp. Însă publicitatea online nu ar fi putut să fie viabilă fără mecanisme de feedback.

Acesta este motivul pentru care, începând cu anul 1995, o serie de companii și organizații au început să ofere servicii de măsurare a audienței online. Aceste servicii aveau același obiectiv ca cele echivalente offline: să măsoară și să definească profilul audienței pe website-uri particulare.

Adesea erau folosite aceleași metodologii, cu adaptări minore:sondaje de opinie și paneluri de măsurare a audienței. Schimbarea inițială stătea în posibilitatea de a analiza recorduri ale activității utilizatorilor în forma fișierelor de tip „log” și folosirea de taguri pentru a facilita această analiză.

Cu toate acestea, aceste metode de măsurare a audienței s-au dovedit a demonstra limitări vizibile cu ochiul liber atunci când erau folosite pentru a duplica modelul de expunere și a facilita targetarea reclamelor în concordanță caracteristicile socio demografice ale audienței.